SECTII-STIINTELE-NATURII-1
SECTII-STIINTELE-NATURII-10
SECTII-STIINTELE-NATURII-11
SECTII-STIINTELE-NATURII-12
SECTII-STIINTELE-NATURII-13
SECTII-STIINTELE-NATURII-14
SECTII-STIINTELE-NATURII-15
SECTII-STIINTELE-NATURII-16
SECTII-STIINTELE-NATURII-17
SECTII-STIINTELE-NATURII-18
SECTII-STIINTELE-NATURII-19
SECTII-STIINTELE-NATURII-2
SECTII-STIINTELE-NATURII-20
SECTII-STIINTELE-NATURII-21
SECTII-STIINTELE-NATURII-22
SECTII-STIINTELE-NATURII-23
SECTII-STIINTELE-NATURII-24
SECTII-STIINTELE-NATURII-25
SECTII-STIINTELE-NATURII-26
SECTII-STIINTELE-NATURII-27
SECTII-STIINTELE-NATURII-3
SECTII-STIINTELE-NATURII-4
SECTII-STIINTELE-NATURII-5
SECTII-STIINTELE-NATURII-6
SECTII-STIINTELE-NATURII-7
SECTII-STIINTELE-NATURII-8
SECTII-STIINTELE-NATURII-9

There seems to be an error with the player !

Stiintele naturii

Până în anul 1920, în Vrancea, nu exista nicio colecţie organizată de Ştiinţele Naturii, în afară de puţinul material didactic care se găsea la „Liceul teoretic de băieţi”, astăzi Colegiul Naţional „Unirea” Focşani. Apariţia şi dezvoltarea Muzeului din Focşani sunt legate de numele profesorului Anghel (Anghelie) Bardan, care a fost şi directorul muzeului de la înfiinţare şi până la 19 septembrie 1961.

Anghel Bardan s-a născut la 9 august 1896, în comuna Jariştea. Şi-a petrecut copilăria în mijlocul naturii, atât de pitoreşti de la poalele Măgurii Odobeştilor.

La Jariştea, Bardan a transformat aşa - zisul salon al casei noi în muzeu, expunând toate trofeele strânse din escapadele sale vânătoreşti. Într-un timp relativ scurt, Bardan a reuşit să realizeze un început de muzeu.

Aşadar, anul 1920 este considerat anul de naştere al muzeului din Jariştea.

Impresionat şi entuziasmat de ceea ce văzuse la Muzeul „Grigore Antipa din Bucureşti, de colecţiile ornitologice ale profesorului Dionisie Linţea din Timişoara, de Muzeul „Paul Paşa din Galaţi, de preparatele lui Haussman din Bacifalău, de colecţiile ornitologice de la Malcoci din Dobrogea şi ale lui Enăchescu - Muscel din Bucureşti, Bardan şi-a botezat colecţiile sale Muzeul enciclopedicAnghel Bardan” - Jariştea, judeţul Putna. Şi-a confecţionat o ştampilă cu aceeaşi titulatură, pe care a folosit-o la etichetele exponatelor şi în corespondenţa ce o avea cu alte muzee, în chestiuni de colectări şi în schimburi de piese muzeale.

Începând cu 1 ianuarie 1926, a fost numit profesor de lucru manual la Şcoala Normală de Învăţători din Focşani unde, paralel cu munca didactică, a continuat să-şi îmbogăţească propria colecţie muzeală. În 1932, Şcoala Normală a fost desfiinţată, iar Alexandru Bardan a fost mutat la Râmnicu Vâlcea.

Colecţia sa a expus-o într-un spaţiu la Şcoala nr. 1 de Băieţi din Focşani, pus la dispoziţie de institutorul Ion Anghel, directorul şcolii. Inaugurat festiv în august 1932, în cele trei       camere – vagon ale clădirii anexă a şcolii, Muzeul – popularizat de elevi în familiile lor – era frecventat şi cunoscut în Focşani. Anul 1932 poate fi considerat ca dată a înfiinţării primului Muzeu de Ştiinţele Naturii din Focşani. În cadrul expoziţiei de bază, colecţiile fiind destul de modeste, o prezentare a lor pe o bază evolutivă, ştiinţifică, era greu de realizat. În asemenea condiţii, Bardan a ordonat piesele pe clase, tema principală fiind cunoaşterea bogăţiei şi frumuseţii naturii din ţara noastră.

În 1937, Şcoala Normală din Focşani a fost reînfiinţată. În acelaşi an, Anghel Bardan s-a stabilit definitiv în oraş şi s-a reîntors la catedră şi la muzeul său. A continuat să naturalizeze noi şi preţioase piese care măreau şi completau colecţiile muzeului. Când totul părea că merge atât de bine şi profesorul Bardan se bucura de munca sa, are loc cutremurul de pământ din 10 noiembrie 1940, în urma căruia a fost dărâmat un sfert din locuinţele oraşului Focşani, deteriorat un sfert şi afectat 25 % într-o proporţie mai redusă.

Localul şcolii a fost atât de grav avariat, încât clădirea a fost dărâmată. Ajutat de directorul Ion Anghel şi de copii, Bardan a scos din ruine colecţiile deteriorate şi pline de moloz şi le-a dus la locuinţa sa, din strada Alexandru Golescu, nr. 11, din Focşani.

La 1 septembrie 1948, sediul Filialei de Vânătoare Focşani s-a mutat în casa profesorului Bardan, având ca nucleu una din sălile în care era amenajată colecţia muzeală. Cu sprijinul vânătorilor, numărul pieselor naturalizate a crescut în permanenţă, astfel încât, la 6 octombrie 1948, în şedinţa de comitet a Filialei de vânătoare Focşani, s-a hotărât înfiinţarea unui Muzeu Regional de Vânătoare.

În anul 1949 a început crearea unui parc viu cu animale capturate de către vânători.

Ca urmare a Decretului nr. 63, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 25 din 17 martie 1950, Muzeul Regional de Vânătoare, pendinte de Ministerul Silviculturii, trece în subordinea Secţiei Muzee şi Monumente din Comitetul Aşezămintelor Culturale.

În luna mai 1950, Comitetul Provizoriu al judeţului Putna a pus la dispoziţia muzeului localul din strada Republicii nr. 79, compartimentat în opt încăperi, în care s-a expus colecţia Bardan, care era constituită din: 202 piese ornitologice naturalizate, nouă batracieni şi reptile, 15 cranii de diverse mamifere, 24 piese conservate în lichid.

Prin Decizia nr. 135 / 1951 a Comitetului Executiv al Judeţului Putna se dă o nouă titulatură muzeului: Muzeul Regional de Ştiinţele Naturii Focşani.

La 20 iunie 1955 s-a repartizat pentru muzeu încă un local cu 11 camere, în strada Cuza Vodă nr. 29.

La începutul anului 1962, vechea expoziţie permanentă privitoare la cosmogonie şi evoluţia vieţuitoarelor în perioadele geologice este înlocuită cu una nouă, corespunzătoare din punct de vedere ştiinţific şi expoziţional.

Astfel, în anul 1965, s-a trecut la întocmirea unei tematici de reorganizare, vizând prezentarea bogăţiei floristice şi faunistice a Vrancei, prin expunerea într-o succesiune logică a biotopilor de baltă, luncă, câmpie, silvostepă şi pădure, începând din zona de deal în vârf de munte.

Această prezentare a fost concepută după un profil cuprins între Valea Siretului şi vârful Sboina Neagră din Munţii Vrancei.

În urma acestei reorganizări, expoziţia de bază cuprindea următoarele teme:

1) Prezentarea generală a judeţului Vrancea sub aspect economic, etnografic, cultural şi turistic, prin intermediul hărţii

2) Prezentarea geologică, pedologică, faunistică şi floristică în ansamblu, folosind hărţi executate în maniere diferite

3) Prezentarea dioramatică a faunei şi florei judeţului.

În 1980, parcul zoologic a fost mutat în Crângul Petreşti, situat la 3 km de Focşani, iar în anii 1982 şi, respectiv, 1984 au fost demolate ambele clădiri ale fostului muzeu. Patrimoniul pe care îl deţinea a fost mutat în Pavilionul din Crângul Petreşti.

La 29 ianuarie 1985, Complexului Muzeal Vrancea i s-a aprobat transmiterea din administrarea Direcţiei Sanitare a Judeţului Vrancea a imobilului din strada Cuza Vodă, nr. 35.

Începând din 1989, la demisolul imobilului, a funcţionat primul Acvariu din Focşani, care prezenta în cele 16 acvarii de sticlă şi nouă bazine mari, faună şi floră acvatică vie, exotică şi indigenă. În acelaşi spaţiu a fost organizată, cu un vădit scop didactic, expoziţia „Vieţuitoare acvatice”. Aici, alături de noţiuni de bază ale ecologiei mediului acvatic, au fost expuse vieţuitoare acvatice: plante şi animale naturalizate din aproape toate grupele sistematice, începând cu meduze şi corali, până la mamifere, dar şi alge marine. Modalitatea de prezentare: vitrine de sticlă, vitrine dioramă, grafică, albume.

La parterul clădirii, într-un spaţiu de aproximativ 60 mp, s-a organizat expoziţia „Minunata lume a păsărilor”, lucru firesc datorat faptului că muzeul nostru deţine una dintre cele mai mari colecţii din ţară. Expoziţia este o lecţie de ornitologie, cu expunerea a circa 250 exemplare      (alte 1.800 se află în depozit), câteva fiind exotice. Pot fi admirate: pasărea Colibri – cea mai mică din lume, pasărea Emu – locul doi ca mărime în lume, după struţ, vulturul negru şi dropia (care au dispărut după anii '60 din Munţii Vrancei), lebăda cucuiată, călifarul, ciocănitoarea neagră, barza neagră, cocoşul de munte, „Ochiul Boului” – cea mai mică pasăre de la noi din ţară, coţofana „albinoasă” etc.

Nu lipsesc aspecte grafice cu noţiuni de morfologie, anatomie, biologie, etologie, cercetare şi ocrotire a păsărilor. Ca modalitate de prezentare, s-au folosit vitrine de sticlă de dimensiuni şi formate diferite şi vitrine - dioramă.

Expoziţia „Vânat şi trofee de vânătoare”, organizată tot la parterul clădirii, prezintă trofee de vânătoare medaliate ce au aparţinut colecţiei cinegetice a lui Nicolae Ceauşescu de la Scroviştea: trofeu de cerb carpatin premiat cu aur la Pralea (1982), trofeu de blană de urs premiat cu aur la Cuşma (1983), trofeu de cerb lopătar premiat cu argint la Reşca (1988), dar şi unul premiat cu bronz, în acelaşi an, la Bratovoieşti.

În expoziţie sunt expuse şi piese naturalizate – mamifere mari şi mici, ce reprezintă vânat, dar şi vânat cu pene de toate mărimile, din colecţiile muzeului.

O sală de aproximativ 40 mp prezintă periodic expoziţii temporare care ţin la curent pe vizitatori cu cele mai interesante, mai noi şi mai utile fenomene ce se petrec în natură şi societate sau prezentarea unui alt segment al universului viu.

După doi ani şi jumătate de lucrări de renovare şi reamenajare a colecţiilor, miercuri,        14 iulie 2010, s-au deschis Acvariul public şi Expoziţia de animale vii, găzduite la demisolul imobilului.

Pot fi admirate mai mult de 34 de specii de animale cu peste 230 de exemplare, de la specii de apă dulce (somnul, peştele - rechin sau crapul) şi până la reptile (iguane, dar „vedeta” expoziţiei este un piton regal). De asemenea, pot fi admirate şi diverse specii de păsări (pescăruşul japonez, papagalul Rosella, papagalul nimfă, papagalul amorez) sau mamifere mici, ca porcuşorii de Guineea sau jucăuşele veveriţe siberiene, cărora le-au fost amenajate căsuţe în câteva nuci de cocos.

Activitatea expoziţională, ştiinţifică, educativă a Secţiei de Ştiinţele Naturii, se bazează, înainte de toate, pe patrimoniul bogat pe care îl deţine – 53.595 de piese. Dintre acestea, colecţia de insecte numără 14.158 de exemplare, colecţia de ornitologie cuprinde 1.645 exemplare păsări naturalizate, 654 exemplare balguri, 64 de cuiburi cu 480 ouă, 146 piese mamifere, 3.817 piese moluşte, 10.625 planşe cu plante; restul patrimoniului cuprinde piese ce aparţin celorlalte grupe sistematice, precum şi piese de geologie şi paleontologie.

Patrimoniul deţine şi piese de valoare ştiinţifică sau documentară, unicate sau piese apreciabile ca vechime din colecţia de entomologie, familia Panorpidae (ord. Mecoptera) ce cuprinde trei exemplare de halotipi din speciile: Panorpa şusteri Nag., Panorpa pseudoalpina Nag. şi Panorpa antiporum Nag., specii noi pentru ştiinţă, semnalate şi descrise de entomologul Carol Nagler. Mai deţine restul exemplarelor de paratipi ai acestor specii care sunt şi endemisme dacice pentru Carpaţii româneşti, cât şi exemplare din toate cele 10 specii de Panorpidae semnalate în România.

Ca elemente deosebite ale colecţiei de geologie a muzeului, semnalăm prezenţa a două fragmente de meteorit feros (136,5 gr. şi 396,6 gr.) trimise de Academia de Ştiinţe a fostei Uniuni Sovietice şi colectate la Sikhote – Alinsky, la data de 12 februarie 1947.

Din colecţia de paleontologie, considerăm piese de interes două fragmente de oase de Bos primigenius: unul găsit  la Homocea, în anul 1970 şi celălalt (os frontal cu coarne), descoperit la Gura Văii, comuna Câmpuri, în anul 1975. Colecţia de botanică deţine şi un ierbar cu Gramineae din Ungaria, volumul 3, ce datează din anul 1900 şi este în foarte bună stare de conservare.

Cercetarea muzeală a fost dirijată în special spre rezervaţiile naturale şi ariile protejate din judeţul Vrancea, unde s-au efectuat studii de floră şi faună. S-au făcut studii asupra unor grupe de insecte: Panorpidae, Bittacidae, Chrysopidae, Syrphidae, Cantharidae. Amintim şi un amplu studiu etnobotanic efectuat în 16 comune din judeţul Vrancea.

Nu putem să nu amintim şi profesionalismul dovedit de specialiştii Muzeului, înţelegând prin aceştia, nu numai muzeografi ci şi preparatori, conservatori, restauratori. Indiferent de perioadele mai grele sau mai puţin grele, au vegheat la păstrarea în bune condiţii a patrimoniului, la îmbogăţirea lui cu piese achiziţionate, dar şi cu piese colectate şi preparate de specialişti cu multă pasiune şi talent, poate printre cei mai buni din ţară.