SECTII_MUZEUL_UNIRII_1
SECTII_MUZEUL_UNIRII_10
SECTII_MUZEUL_UNIRII_11
SECTII_MUZEUL_UNIRII_12
SECTII_MUZEUL_UNIRII_13
SECTII_MUZEUL_UNIRII_14
SECTII_MUZEUL_UNIRII_15
SECTII_MUZEUL_UNIRII_16
SECTII_MUZEUL_UNIRII_17
SECTII_MUZEUL_UNIRII_18
SECTII_MUZEUL_UNIRII_19
SECTII_MUZEUL_UNIRII_2
SECTII_MUZEUL_UNIRII_20
SECTII_MUZEUL_UNIRII_21
SECTII_MUZEUL_UNIRII_22
SECTII_MUZEUL_UNIRII_23
SECTII_MUZEUL_UNIRII_3
SECTII_MUZEUL_UNIRII_4
SECTII_MUZEUL_UNIRII_5
SECTII_MUZEUL_UNIRII_6
SECTII_MUZEUL_UNIRII_7
SECTII_MUZEUL_UNIRII_8
SECTII_MUZEUL_UNIRII_9

There seems to be an error with the player !

După peregrinări prin mai multe spaţii expoziţionale, începând cu anul 1966, în localul Comisiei Centrale de la Focşani (1859 - 1862) apoi, între         1968 - 1999, în unul dintre imobilele din Bulevardul Gării, aflat în administrarea Muzeului Vrancei, s-au început discuţiile pentru renovarea şi restaurarea clădirii „Vama Veche”, monument arhitectonic şi istoric din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în jurul căruia au gravitat principalele evenimente din anii Unirii Principatelor (1859 - 1866) de la Focşani.

Din martie 1999 a început renovarea clădirii „Vama Veche”, unde se afla şi borna de hotar, inaugurată de Nicolae Iorga la 13 septembrie 1931.

Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, clădirea „Poştei Vechi”, denumire cu care a intrat în memoria oraşului, rămâne una dintre cele mai vechi şi rare construcţii care se mai păstrează în oraşul Focşani.

Alături de valoarea arhitectonică, prin destinaţie şi desfăşurarea evenimentelor  istorice din deceniile 6 – 7 ale aceluiaşi secol, localul a căpătat şi o deosebită valoare istorico - documentară, culturală şi socială. Întreaga suită de evenimente din epoca Unirii începând cu actul istoric de la 24 Ianuarie 1859 şi sfârşind cu unificarea oraşului Focşani, se regăsesc, ca rezonanţă, în istoria acestui local. Astfel, singura şi cea mai elocventă valorificare a acestui local rămâne organizarea în spaţiul său interior, a Muzeului Unirii din Focşani, instituţie culturală reprezentativă şi obligatorie pentru reflectarea trecutului istoric al oraşului Unirii.

Prin întreaga istorie, având ca trăsătură definitorie, unică şi particulară pe harta ţării, aşezarea sa pe hotarul de pe Milcov dintre Moldova şi Ţara Românească, prin implicarea entuziastă a locuitorilor săi în evenimentele de la jumătatea secolului al XIX-lea - Revoluţia română de la 1848 şi Unirea Principatelor române de la 1859 - prin trăinicia simţământului naţional, aşezat la temelia faptelor şi manifestărilor petrecute aici, oraşul Focşani şi-a încrustat pe frontispiciul său simbolul cu care a străbătut şi va străbate veacurile – acela de Oraş al Unirii.

Într-un oraş cu un trecut istoric încărcat de semnificaţii, a căror rezonanţe vibrează cu tărie în conştiinţa prezentului, existenţa şi organizarea unui Muzeu al Unirii au devenit o datorie, o obligaţie, precum şi modul concret în care urma să se exprime preţuirea înaintaşilor, făuritori ai statului naţional român.

Pornind de la aceste comandamente esenţiale pentru tradiţia şi cultura locală, beneficiind de existenţa unei clădiri de patrimoniu naţional cu valenţe arhitectonice şi istorice deosebite, aşezată pe un loc în care s-au desfăşurat cele mai emoţionante evenimente ale anilor Unirii Principatelor, Consiliul Judeţean Vrancea a iniţiat şi finanţat restaurarea fostului Hotel „Cimbru”, din anii 1856 – 1862, „Poşta Veche” de mai târziu, stabilindu-i şi destinaţia de Muzeu al Unirii.

Aflată la hotar, lângă unul dintre importantele puncte de vamă ale oraşului, clădirea îşi întregeşte valoarea istorică şi prin evenimentele petrecute în perimetrul ei între anii 1859 şi 1862.

Aici, întreaga suflare a oraşului a sărbătorit actul istoric de la 24 Ianuarie 1859 într-un „entuziasm la culme” şi cu „o bucurie nespusă”, cum glăsuiau documentele vremii.

Cu prilejul primei sale treceri prin Focşani, la  5 februarie 1859, domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, s-a bucurat de cea mai frumoasă şi entuziastă primire avută în drumul său de la Iaşi la Bucureşti.

În această clădire, între 1859 – 1862, au fost găzduite personalităţi politice ale vremii, membrii Comisiei Centrale, Mihail Kogălniceanu, Vasile Melinescu, Nicolae Golescu, Nicolae Suţu şi alţii.

Aici, la aflarea veştii că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de Unificare a oraşului Focşani (10 iulie 1862), locuitorii întregului oraş, de la mic la mare, s-au adunat în faţa clădirii şi „au distrus cel dintâiu hotar pentru unitatea naţională”.

Prin restaurarea clădirii, prin redarea importanţei şi semnificaţiei acesteia pentru istoria locală, Consiliul Judeţean a dăruit Muzeului Unirii cea mai expresivă şi reprezentativă valoare a patrimoniului său.

Expoziţia se deschide cu un prim grupaj de mărturii documentare, publicistice, muzeistice, care ilustrează exprimarea cu tărie, în zilele Revoluţiei de la 1848, a năzuinţei de unire a românilor din Moldova, Ţara românească şi Transilvania. Atunci, în iunie 1848, sărbătorirea zilei Constituţiei revoluţionare se încheia cu emoţionanta urare a focşănenilor: „Trăiască România Unită !”.

Prin documente originale, publicaţii şi fotografii, obiecte şi mărturii muzeistice, anii 1856 – 1859, de hotărâtă şi efervescentă luptă pentru Unirea Principatelor Române îşi recapătă strălucirea cuvenită. Se conturează şi se subliniază locul şi rolul Comitetelor Unioniste, se recompune atmosfera  alegerilor pentru Adunările ad – hoc, atmosfera desfăşurării şedinţelor acestora, problematica dezbătută şi îndeosebi exprimarea cu tărie a obiectivului      principal – Unirea Principatelor Române. Firesc, personalitatea şi activitatea legendarului deputat putnean în Adunarea ad – hoc a Moldovei, Ioan Roată din                         Câmpuri – Vrancea îşi ocupă locul cuvenit în expoziţie.

Alegerea lui Mihail Kogălniceanu ca deputat al oraşului Focşani în Adunarea Electivă a Moldovei, în decembrie 1858, entuziasmul zilelor de sărbătoare din 5 şi 24 Ianuarie 1859, zilele alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, se constituie în adevăruri incontestabile ale înălţătoarei conştiinţe naţionale a locuitorilor din Focşani.

Documentele şi publicaţiile referitoare la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la reformele timpului, la consolidarea statului naţional unitar România, obiectele aparţinând familiei, picturile şi litografiile epocii recompun şi redau strălucirea chipului întâiului Domn al României moderne.

Prin valorile muzeistice expuse, documente, obiecte, publicaţii, fotografii, expoziţia muzeului se apropie de realitatea anilor 1859 – 1862, când focşănenii se mândreau cu faptul că oraşul lor găzduieşte Comisia Centrală, că aici se gândea şi se puneau temeliile legislative ale tânărului stat român modern.

Documentele originale ale Comisiei Centrale, Protocoalele şedinţelor acesteia şi Proiectul de Constituţie elaborat de Mihail Kogălniceanu redau sugestiv importanţa pentru evoluţia statului român pe drumul modernizării a Comisiei Centrale de la Focşani.

Patrimoniul muzeal existent readuce şi reaşează la locurile cuvenite în istoria naţională pe militanţii unionişti focşăneni Gheorghe Apostoleanu şi Dumitru Dăscălescu.

În organizarea expoziţiei de bază a Muzeului Unirii, având ca idee principală locul şi rolul Focşanilor în desfăşurarea evenimentelor anilor         1848 – 1866, pentru înţelegerea şi reflectarea cât mai apropiată de imaginea timpului istoric ca atare, s-au conceput şi realizat, ca părţi integrante, trei expoziţii în sălile adiacente, axate pe trei teme distincte, fiecare cu semnificaţii proprii.

Cum Muzeul Vrancei posedă în colecţiile sale un bogat patrimoniu legat de mari personalităţi ale culturii, ştiinţei şi vieţii politice naţionale, acestea reflectând nu numai mediul în care au trăit, ci şi epoca respectivă, includerea acestora în spaţiul expoziţional al Muzeului Unirii devenea necesară, benefică şi obligatorie.

În prima sală, atmosfera epocii, ambientul socio – economic şi cultural sunt realizate prin expunerea unor obiecte, piese de mobilier, de interior, de uz casnic, de port, pictură, de artă decorativă. Aparţinând familiilor Zamfirescu, Mincu, Longinescu, pe lângă valoarea lor artistică, estetică, documentară, ele au şi o certă valoare memorialistică.

Reflectând prin apartenenţa lor cultura europeană, purtând trăsături sau influenţe din cultura franceză, italiană sau germană, aceste mărturii probează cu prisosinţă înscrierea civilizaţiei româneşti în spaţiul european occidental.

Sunt expuse piese de mobilier din casa scriitorului Duiliu Zamfirescu de la Faraoane, obiecte din interiorul acesteia, obiecte de artă decorativă ale fiicei sale, Henriette Allievi, costumul de diplomat al lui Duiliu Zamfirescu, portretele Mariei Mincu, mama arhitectului Ion Mincu şi Henriettei Zamfirescu realizate de pictorul George Demetrescu Mirea, piese de mobilier şi de artă decorativă aparţinând familiei Longinescu şi lui Gheorghe Apostoleanu.

A doua încăpere reuneşte piese de mobilier, ţesături, icoane, picturi de epocă, cu trăsături artistice ale unui stil românesc, influenţat pregnant de   valorile artei populare, care a dominat, paralel cu stilul occidental, mediul    socio – economic şi cultural românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Piesele de mobilier care au aparţinut casei familiei Zamfirescu de la Vârteşcoiu, celelalte obiecte de interior, purtând aceleaşi trăsături ale timpului, provenite din Focşani şi Odobeşti, sunt valoroase prin conţinutul lor documentar, privind mentalitatea timpului, aspectul unui spaţiu de locuit specific păturilor mijlocii ale timpului.

De o însemnătate istorico – documentară deosebită este reconstituirea unui oficiu farmaceutic din Focşani de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Sunt expuse piese de mobilier, recipiente, piese de laborator, vase din ceramică şi metal, prese, balanţe, mojare, sticlărie de laborator etc.

Prin vechimea şi raritatea lor, prin provenienţa lor de la cele mai vechi farmacii din Focşani, înfiinţate în deceniile 4 – 6 ale secolului al XIX-lea (Oravetz şi Huzum), prin valoarea lor documentară privind domeniul ca atare, aceste mărturii aparţin deopotrivă patrimoniului istoric local şi naţional.

Ca semnificaţie culturală şi istorică, Muzeul Unirii, prin mărturiile prezentate, se înscrie ca unul dintre argumentele incontestabile şi expresive ale adevărului istoric sintetizat în sintagma Focşani – Oraşul Unirii, alăturându-l celorlalte Oraşe ale Unirii: Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău şi Alba Iulia.

Ne putem oare imagina cultura românească fără superba baladă „Mioriţa”, culeasă de Alecu Russo de la păstorii din Munţii Vrancei ? Întotdeauna, Vrancea şi oamenii acestor ţinuturi au fost acolo când s-a scris Istoria.

O istorie în care trebuie să spunem că românii au avut atunci, ca şi acum, lideri contestaţi de unii, dar susţinuţi şi iubiţi de cei mulţi. Iar atunci când comunitatea  te-a ales să îi reprezinţi interesele şi te susţine în tot ceea ce faci, vei găsi puterea să treci peste orice obstacol ce îţi va fi pus în cale .

După inaugurarea sa, Muzeul Unirii a devenit gazdă a multor manifestări    cultural - ştiinţifice de nivel naţional şi judeţean.

În acest spaţiu de istorie, de reflectare sugestivă a Focşanilor - Oraş Simbol al Unirii - în oglinda retrospectivă a timpului, cu mărturiile devenite argumente ale unui adevăr istoric, cercetarea ştiinţifică şi istoriografia contemporană, prin străluciţii ei exponenţi, a regăsit suflul şi vibraţia prezentului la reîntâlnirea cu zbuciumul, fapta şi conştiinţa înaintaşilor. Aceştia ne-au lăsat moştenire o Ţară cu idealurile ei multiseculare împlinite în miez de secol XIX şi în primele decenii ale secolului al XX-lea.